Sat, component al comunei Coţuşca, situat pe dreapta Pârâului Volovăţ, la şase km sud-est de reşedinţa comunei, la trei km sud-est de satul Nichiteni şi la trei km est de satul Mihail Kogălniceanu.
Sat întemeiat în jurul anului 1905 de către stăpânul de atunci Gh. Em. Morţun pe partea de nord a moşiei Ichimeni, cu lucrători aduşi din sate situate atunci în nordul judeţului Dorohoi: Horbova, Hreaţca, Mogoşeşti, Tureatca etc.
Moşia Ichimeni anterior era divizată: la vest, Ichimeni Softa şi la est, Ichimeni Pisoţchi.
Gh. Em. Morţun a stăpânit la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor partea numită Ichimeni-Softa, în care prin cumpărări a fost integrată şi o parte din moşia Nichiteni. Şi-a organizat gospodăria (curtea, livada, acareturile) în marginea de nord a moşiei pe care o stăpânea, circa 2.000 ha. Pentru a-şi asigura mâna de lucru, a acordat înlesniri lucrătorilor veniţi pe moşia sa, le-a oferit locuinţe sau le-a asigurat teren celor care au vrut să-şi construiască locuinţe în preajma conacului şi astfel satul era constituit în anul 1910, când Gh. Em. Morţun a murit. Satul s-a numit Morţun până în 1948, când a adoptat numele Avram Iancu.
Familii vechi: Iordache, Ciurariu, Tălmaciu, Melţer, Zanciuc, Botoşâneanu (venit din Mitoc, ca mecanic pentru maşinile ce lucrau pe moşia lui Morţun).
Şcoala din sat s-a înfiinţat în toamna anului 1944 şi a funcţionat în „curtea” (casa) Fanei, una din surorile lui Gh. Em. Morţun, care avea locuinţa la est de cea a fratelui său, apoi în casele lui Gh. Petrescu, fost medic, care a cumpărat o parte din moşia lui Gh. Em. Morţun (circa 300 ha) şi care era căsătorit cu una din nepoatele acestuia. Gh. Petrescu a organizat o livadă cu pomi din soiuri alese.
Nevoile religioase ale sătenilor din Avram Iancu (Morţun) au fost asigurate de biserica din satul Nichiteni până în anul 1998, când, prin osteneala sătenilor s-a construit locaş propriu pentru biserică, sfinţită de către P. S. Calinic Botoşăneanul.
